Mergând împotriva ideii predecesorului său Donald Trump, care a retras Statele Unite din Acordul de la Paris privind clima (2015), Joe Biden a invitat joi, 22 și vineri, 23 aprilie, aproximativ 40 de șefi de stat și de guvern pentru a discuta despre problemele climatice. De asemenea, summitul are loc cu câteva luni înainte de COP 26, programat în noiembrie în Scoția.

Obiectivul lui Joe Biden este de a restabili credibilitatea americană în materie de climă, în condițiile în care numeroase țări își asumă angajamente din ce în ce mai ambițioase, în special în Europa, și chiar China, marele rival al Washingtonului, a anunțat recent că își propune să atingă neutralitatea în materie de carbon până în 2060. Reamintim că acțiunile Chinei și ale Statelor Unite în materie de climă sunt urmărite îndeaproape de către cetățeni și experți deopotrivă, deoarece acestea sunt responsabile pentru 28% și, respectiv, 15% din emisiile de CO2 provenite din combustibili fosili (trebuie luate în considerare și alte emisii de gaze cu efect de seră), potrivit datelor Agenției Internaționale pentru Energie.

La preluarea mandatului, Joe Biden a ales să îl numească pe John Kerry, fost secretar de stat american și negociator șef al delegației americane în cadrul negocierilor pentru Acordul de la Paris, ca emisar al său special dedicat problemei climei.

John Kerry l-a vizitat și el pe omologul său chinez, Xie Zenhua, în ultimele zile. Xie Zenhua, care a făcut parte din delegația chineză și în 2015, a ieșit și el la pensie pentru a acționa în calitate de emisar special pentru climă al guvernului chinez. Cei doi bărbați și-au declarat dorința de a coopera în domeniul climei și s-au angajat să ia măsuri "în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris".

Aceste declarații au fost făcute cu câteva zile înainte ca participarea președintelui chinez să fie confirmată.

În timpul administrației Obama, Statele Unite s-au angajat să își reducă emisiile cu 26% până la 28% până în 2025, în comparație cu nivelurile din 2005. În timp ce Donald Trump a subminat metodic măsurile de mediu luate de Barack Obama, Joe Biden intenționează să poziționeze țara sa ca lider în lupta împotriva schimbărilor climatice. Pe lângă revenirea la Acordul de la Paris, cel de-al 46-lea președinte al Statelor Unite a dezvăluit în ultimele săptămâni planuri de investiții masive în infrastructură, în valoare de 2.000 de miliarde de dolari, din care o parte importantă este destinată tranziției ecologice (170 de miliarde de dolari pentru vehicule electrice, 100 de miliarde de dolari pentru rețelele electrice etc.).

În cele din urmă, în cadrul summitului, Joe Biden ar putea anunța un obiectiv ambițios de reducere a emisiilor cu 50% până în 2030 față de nivelurile din 2005. Acest efort este cu atât mai solicitant cu cât economia americană este foarte dependentă de combustibilii fosili, după cum o demonstrează statutul său de prim producător mondial de petrol în ultimii ani.

Un alt subiect de actualitate, Legea privind clima și reziliența, a fost adoptată de Adunarea Națională franceză sâmbătă, 17 aprilie. Printre măsurile emblematice se numără crearea unei infracțiuni de ecocid, care va pedepsi daunele "grave și de durată" cauzate mediului pe o perioadă prelungită, precum și eliminarea anumitor legături aeriene interne dacă alternativa este o călătorie cu trenul de mai puțin de 2,5 ore (Convenția cetățenească privind clima a recomandat o interdicție dacă alternativa este mai mică de 4 ore, eliminând o proporție și mai mare de legături interne franceze).

Un alt punct important este că închirierea locuințelor considerate "apartamente termice" - cele din categoriile F și G - va fi interzisă din 2028, iar proprietățile clasificate ca fiind E vor fi, de asemenea, afectate din 2034.

Senatul urmează să examineze textul în iunie, înainte de a se întoarce, cel mai probabil, la Adunare pentru votul final.

Pe lângă conținutul acestei legi, am analizat avizul Haut Conseil pour le Climat* (HCC), un organism consultativ independent care raportează primului ministru, care oferă o perspectivă metodologică pentru evaluarea impactului "climatic" al acestei legi. În anii următori, recomandările HCC ar putea inspira un nou cadru de analiză pentru autoritățile publice.

Deși HCC recunoaște progresele înregistrate în studiul de impact pentru această lege privind clima și reziliența (referire la Strategia națională cu emisii reduse de dioxid de carbon** - SNBC, eforturi de cuantificare a măsurilor privind emisiile), subliniază mai multe limitări și recomandă în special următoarele măsuri:

• să îmbunătățească transparența metodologiilor și a ipotezelor utilizate pentru a evalua impactul măsurilor cuprinse în lege
• să evalueze cantitativ și calitativ impactul proiectului de lege asupra indicatorilor-cheie ai SNBC și să precizeze cum se poziționează în raport cu bugetele de carbon definite pentru anii următori (până în 2033)
• să monitorizeze punerea în aplicare a măsurilor, să prevadă orice mecanisme de ajustare necesare și să evalueze rezultatele obținute

În perspectiva unei reduceri semnificative a emisiilor de GES și a unei înăspriri a cadrului de reglementare, cu un accent deosebit pe contabilizarea și publicarea emisiilor, este posibil ca deciziile guvernamentale și legislația să fie din ce în ce mai mult analizate din punctul de vedere al impactului lor asupra climei.

În acest context, pare să se contureze o grilă de lectură complementară pentru acțiunea guvernamentală, incluzând în special definirea indicatorilor climatici de referință și evaluarea a priori și a posteriori a contribuției deciziilor publice - legate sau nu de climă - la obiectivele de reducere a emisiilor de GES. Deși matricea climatică nu a fost încă integrată pe deplin în procesele decizionale și de control, Legea privind clima și reziliența se îndreaptă în această direcție.

Bonus: Șefii de stat europeni au validat revizuirea în sens ascendent a ambițiilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) ale Uniunii Europene, care fusese inițiată de deputații europeni la sfârșitul anului 2020. Această decizie ridică obiectivul de reducere a emisiilor față de nivelurile din 1990 la 55%, ceea ce este mai bine decât obiectivul de 40% stabilit până acum. De asemenea, peste cincizeci de regulamente și directive vor fi modificate în lunile următoare pentru a alinia cadrul legislativ al UE la aceste ambiții reînnoite.